6. Ma numesc Yao Ming si am ajuns in Franta cu 20 de ani in urma.Am calatori 2 luni sa ajung din Gouanzho,China pana in Orasul Luminilor.Tot drumul ingramadit ,fara mijloace sanitare ,mancare proasta si mai important fara nici un refugiu de marea de oameni ce ma inconjura.Acolo ,singur in coltul meu mi-am facut zeci ,sute , mii de idei despre cum va arata noua mea viata .Ma gandeam ca voi lucra cativa ani pana imi voi putea deschide un magazin de esente chinezesti ,in timp sa imi aduc familia numeroasa aici sa punem bazele unei afaceri mai mari si mai prospere.Toate au fost planuri zadarnice incat nici unul nu s-a transformat in realitate.Abandonat in Paris ,pe cheiul Senei a trebuit pornesc alaturi de sutele de imigranti catre zonele marginase a orasului unde ce ma astepta a fost opusul frumoaselor edificii ce nici nu apucasem sa le vad: crima ,furt ,violuri ,droguri.Curtea Miracolelor a fost prima si singura mea casa de cand devenisem un asa zis cetatean al Parisului.Inafara de oamenii care m-au fugarit de cand am coborat din cala neagra a vasului nimeni nu a incercat sa ma legitimeze. Traiam intr-o zona in care politistii nu umblau dupa lasarea noptii si noile instalatii luminoase erau furate zilnic de sutele de parizieni sau imigranti care nu aveau o bucata de paine sa le tina de foame.Vazand ca situatia este potrivnica intrarii mele sub legalitate am hotarat sa fac singurul lucru la care ma pricepeam.Trafic :influenta ,mici bijuterii furate ,tablouri carti vechi,bibelouri...totul ca sa imi ofere un trai decent .Niciodata nu spusesem ca sunt cinstit dar cum alta cale catre visul meu nu se arata am decis sa urmez spusele unui italian care le auzisem strigata in gura mare de un partizan al egalitatii in piata Mirabeu: Scopul scuza mijloacele .Inarmat cu propaganda si cu toate alifiile cu care am fost uns de haznele vietii am hotarat ca cel mai simplu mod de a castiga banii era sa imi deschid un salon de opiu.Aici mintile stralucite si cele mai putin stralucite isi puteau gasi relaxarea din cotidian si deschiderea mintii catre o lume a viselor, unde cele mai grave nenorociri isi puteau gasi alinarea.Pana la urma daca toti care imi treceau pragul usii imi spuneau ca le aduc fericire in suflet eu de ce sa nu ii cred ?Asa ca zi de zi treceam prin labirintul de paturi special pregatite cu pipa ,sticla de absint si un mar verificand starea oamenilor si iar celor care puteau fi coerenti le ascultam visurile si pasurile!Devenisem un doctor al sufletelor pierdute si un incubator de idei pentru cei care gaseau in transcendenta mistica oferita de acest extract din mac, ideile cele mai nastrusnice.Atunci l-am vazut prima si ultima oara pe acest om sau mai bine zis i-am citit ochii .Aveau,in ciuda starii sale avansate de halucinatie o claritate incredibila.Mai vazusem aceasi culoare dar in intinsul ocean ce il strabatusem.Ceva de o liniste profunda ,care te imbie la amintiri frumose.Cu toate astea cred ca sufletul sau era departe de aceasta stare.Inafara ochilor ce iti ofereau liniste ,chipul ii parea schimonosit de durere si regret.Lacrimile erau insirate pe amandoi obrajii si curgeau necontenit ca un suvoi de munte .
L-am privit curios asteptand o reactie verbala care nu a venit .Doar s-a intors pe partea celalta , a intins mana spre pipa ,si apoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu