Un caine de curte veche

       Cu mult timp in urma m-am gandit sa imi iau un caine...Ca tot omul nu stiam ce rasa,ce culoare ,ce marime!Asa ca stand pe ganduri am asteptat sa vina el la mine.intr-un final cu boticu in pamant ,coada intre picioare temator a venit el singurel.Bineinteles nu am putut sa il las pe drumuri asa ca  l-am adapostit , i-am dat sa manance ,si de facut exercitii  in fiecare zi .Simtind ca a primit incredere a inceput sa fie un catelus atat  de cuminte incat in fiecare zi venea la mine sa il mangai ,dadea din coada si imi cerea tot mai multe lucruri de facut!Simtind cat de calduta e viata s-a implicat si mai mult in activitatile mele de zi cu zi .nu mai aveam timp si de el asa ca i-am dat drumu prin curte !
       Incet s-a acomodat si cu banuita calitate a unei slugi a inceput sa scormoneasca tot prin jur si a aflat ce aveam in curte..Mama da cate secrete aveam si le-a gasit pe toate..Cu coada in sus ,latrand de veselie imi aducea cuminte tot in boticul mic.Suparate celelalte animale din curte s-au plictisit si au ramas nefericite.Toata placerea  s-a dus din cauza cainelui cel mic.imi dau seama ca i-am dat drumul special pentru asta si acum a stricat confortul.Ce pacat..tare imi place sa il mai dragalesc.Si-a pus toate animalele in cap si acum face pe durul cu toata lumea!!ce sa-i fac?il trimit in alta tara!!pardon curte sa stea cumintel!Ma iubeste atat de tare incat latra si imi spune cat de mult il doare ca nu mai e printre animalutele lui !sa-l aduc inapoi sau sa il las acolo?

P.S cred ca o sa il impusc

Am deschis usa unui workshop de creatie literara si am gasit o lume fantasy in care totul avea culoare si sens.M-am regasit si incerc sa ma hranesc din ce am gasit acolo in fiecare zi .Resursele inca imi ajung dar cine stie pentru cat timp.Trebuie sa gasesc alta sursa de spirit ...Sunt in Limbo

Tribut

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".

      Poezia nu imi apartine ..e creatia maestrului Adrian Paunescu pe patul de spital.

Stele

            X ridica ochii din monitorul prafuit si arunca o privirea camerei de camin.Haine aruncate de-a valma ,sticle de suc  aruncate cu nonsalanta pe jos ,mucurile de tigara la fel ,caserole de mancare care  faceau piramida pana aproape de tavan erau tot ce  il inconjurau pe acest tanar . becul ce cu greutate ilumina spatiul ingust in care traia acest suflet tormentat scotea un sunet bazait care il secase de viata.Intoarse ochi spre monitor si realiza ca in ultimele 20 de ore nu se ridicase de pe scaun.Mizeria din jurul sau nu il incomoda  .Fisierul pe care se pregatea  sa il salveze statea marturie la tortura pe care o exercitase asupra sa cu buna stiinta.Toate temerile sale se adeverisera si nu mai era cale de intoarcere.Tacticos scoase din pachetul de Marlboro de pe masa ultima tigara ,o puse langa el ,mototoli pachetul si il arunca pe jos .Aprinse tigara cu un chibrit si se intoarse spre oglinda uriasa ce statea sprijinita de dulap.Vedea ce vedeau toti : un tanar sters ..ochii mici hulpavi odata de cunostinte acum vedeau lumea din spatele unor ochelari ce il incomodau cu fiecare miscare a fetei.Barba ii umbrea si ultimele franturi de  frumusete ale  ,obrajii odata atat de imbujorati acum transformati intr-un  galben stacojiu.Corpul nu ii era impresionant,se putea pierde prin multimi fara a fi recunoscut ,nu iesea in evident a cu nimic ,cum se intamplase de fapt cu orice lucru din viata lui.Isi amintea ca atunci cand era in scoala generala pana si profesorii il poreclisera Umbra.Aducea un aer de tristete oriunde pasea,sala de clasa se oprea pentru un moment din forfota uitandu-se atent la el..30 de perechi de ochi atenti  il urmareau cum se aseza in prima banca si cum se intoarce cu spatele pana se pornea un mic haos in sala de clasa a liceului Sf Mircea din Constanta .Atat insemna el, un moment de tacere in largul oceanului de rasete si prostii ce ii caracterizau colegii de clasa.Nu s-a putut apropia niciodata de ei cu toate ca a incercat.La un moment in clasa a 10 –a, pe ascuns lasa in fiecare zi in banca unei colege un trandafir cu un biletel.Pana la urma  s-a aflat si a fost rasul unui liceu intreg.Fetele ii spuneau Florarul si baietii Gingasul.Cum , in cls a 10-a mai era momentul de flori si mesaje dulci cand el nu tinuse o fata de mana ,la petreceri se ghemuia intrun colt si privea multimea bezmetica in mintea lui ca un dans al depravarii..s-a distantat de tot

                Dupa un bacalaureat de isprava si o admitere la facultatea Politehnica din Bucuresti  se muta la Bucuresti sperand sa gaseasca un colectiv deschis ,de care sa se apropie sa poate fi si el inclus intr-un grup.Din pacate nu a fost asa…Ajunsese in anul 3 si colegii de camera preferau sa stea oriunde numai in preajma lui nu ,colegii de grupa se fereau sa pice in banca cu el ,basca si profesorii tresareau cand ii simteau privirea .Asta fusese problema ,toata viata ..Ochii sai mici ,aproape negrii de o intunecime diavoleasca,incadrati in ochelarii uriasi  dadeau impresia unui belzebut uman si  indepartasera pe  oricine de el.Daca ar fi putut si i-ar fi scos si atarna de gat ca un colier si orb fiind sa fie printre oameni,daca nu unul ca ei Filtrul tigarii ii arsese varful degetelor si il trezisera la realitate.Arunca mucul pe jos ,se duse spre baie si din sertarul chiuvetei scoase o tigara de rezerva.Pentru zile rele.Din fiecare pachet care si-l cumpara  isi dosea o tigara sa aiba la timpul potrivit care simtii ca a venit.Se intoarse pe scaun,o aprinse si privii pozele de pe biroul sau.Erau trei : mamal ,tata si sora sa .Destinul tragic care ii urmarise pasii in tot ce facuse si nu il slabise deloc din stransoarea sa ii lovi si familia de-a lungul timpului.Familia care o avuse la un moment dat.Tatal sau ,un barbat  falnic,neam de lipovean lucrase ca marinar pe barja ‘’Maria Doamna’’ pana la accidentul stupid care ii taiase ata vietii.Un coleg uitase  caldura deschisa in sala motoarelor in cursul diminetii ,acesta adormise langa vatrai si nu s-a mai trezit niciodata.Un final atat de sec pentru omul care tinuse in spate o familie  atatia ani,niciodata plangandu-se de nimic  tot timpul plecat pe mari si tari pentru casa sa .La putin timp dupa plecarea sa la facultate mama sa isi dadu duhul,cauza decesului a  fost un atac cerebral ,sinonim pentru cei care o cunosteau cu moartea durerii.Se iubisera atat de mult parintii lui incat nu au vrut sa stea despratiti mult.Dupa ce marea ii tinea la distanta cateva luni pe an au hotarat sa plece impreuna macar in pamant sa stea aproape unul de altul.ultima mana de pamant de pe mormintele lor el  o aruncase .Pleca din cimirul intunecat cu sora lui de mana realizand ca lasa in urma creatorii sai.Murisera amandoi si legatura sa cu trecutul a fost taiata brutal de catre soarta.Poate Roxana era prea mica sa inteleaga dar el acum avea datoria sa fie capul familiei.

Trecusera 2 ani de atunci si Roxana era in clasa a 12-a.Cu greu el isi putu continua studiile ,din bursa sa trimitand bani pentru pregatirile fetei,restul cheltuielilor fiind acoperite de biserica catolica.La sfarsitul bacalaureatului spera sa se mute impreuna cu ea intrun apartament si sa se puna pe picioare.Pana la urma sora sa fusese cea care il intelesese toata viata,il asculta cu drag si atunci cand avea nevoie cel mai mult ii mangaia sufletul cu vorbe alese.Si de planul acesta se alese praful …Sora sa il telefona cu o zi inainte de venirea la bucuresti sa ii spuna ca pleaca in America cu iubitul ei .Motivul –banii si un viitor mai roz.Adevarul-copila asta niciodata nu reusise sa se integreze in bucuresti ,viata agitat,lumea atat de apriga .Destinul ei era sa plece ,ii fusese sortit de la inceput.Acolo isi va gasi un capati ,la un moment dat isi va intemeia o familie si poate ,poate in cativa ani se va duce dupa ea.O intelegea.Dis de dimineata luase trenul,din gara un taxi si ajuns la aeroport o cauta din priviri.Era pe un scaun astepta cuminte imbarcarea cu vlad langa ea .Un baiat bun in fond,de ce sa nu plece impreuna .??Tare si-ar fi dorit si el un sufletel langa el..Cine stie daca va gasi vreodata.?O imbratisa cu putere si ii spuse la ureche:nu ma uita !apoi cu lacrimile siroindui obrajii se retrase ,intra in primul bar si isi comanda un coniac.

                Din nou tigara i se termina printre degete si cu un dezgust final o arunca in maldarul de pe jos.Incet isi scoase haina de pe el,o aseza pe marginea scaunului deschise usa camerei ,iesi pe hol si imbujorat parca de aerul aparent curat urca incet scarile caminului.La etajul 7  deschise chepengul acoperisului si urca scara de incendiu cerul instelat fiind primirea lui pe acoperis .Minunat se uita la stele si incerca un simplu exercitiu de numaratoare.La a 4 stea se opri intrucat pe cerul sufletului sau atatea stele se aflasera la un moment dat.A ramas una si cea mai neimportanta .A lui.cea mai putin stralucitoare.Nimeni nu dorise vreodata sa o cerceteze,sa isi asume descoperirea frumusetii si bunatatii de care putea sa dea dovada.

Fara sa is idea seama pasii il dusera pana la marginea acoperisului.Mai privi odata cerul bogat si Inchizand ochii cu o forta nebanuita se arunca in gol cu mana intinsa sperand pentru o secunda sa prinda o stea …….