O viata,noua momente

 

Ploaia de seara in paris e ceva atat de banal incat lumea nici nu se mai fereste de ea.O imbratiseaza ,face parte din peisaj si din viata de zi cu zi a tuturor parisienilor.Din fericire sau din pacate pentru unele din personajele noastre va fi ultima zi in paris si doar ploaia prin martorii ei ,picaturile mici ce ne inconjoara va fi martora la scena ce urmeaza :

Pe unul din peroanele garii de nord din Paris un controlor de bilete isi verifica ceasul de buzunar cu atentie.Uzat si neingrijit ,inca arata ora exacta si indica inca 9 minute pana la plecare trenului cu destinatia Lisabona.

9.Din primul vagon un barbat in jur de 30 de ani se da jos si se uita si el nerabdor la ceas.Are o privere de fugar ,miscari bezmetice ,aproape incontrolabile .Tremurul din el da impresia unei lupte launtrice data cu forte nebanuite .Controlorul apuca sa se indrepte inspre el , dar ochii aceaia de culoarea merelor toscane il inspaimanta de la distanta si hotaraste sa il lase sa-si verse naduful singur atat timp cat nu face rau pasagerilor.

8.Ma numesc Pierrot si sunt pasager in trenul de 19:30 cu destinatia lisabona .Mi-am luat bilet la clasa I intru-cat e prima oara cand merg cu trenul si vreau sa calatoresc in cele mai bune conditii.De cand inventia lui Stephenson a uimit lumea nu am avut niciodata sansa sa folosesc acest mijloc de transport.Visez la aceasta calatorie de 20 de ani.Atat timp mi-a luat sa strang destui bani sa incep o viata noua,departe de Paris . Ultimii ani au fost atat de nebuni cu toate ghilotinarile,executiile sumare ,desproprierile incat ce odata a fost considerat inima europei acum a devenit un oras al terorii.Vazand ca situatia nu da semne de a se imbunatati am hotarat sa plec in tinuturile calduroase ale Americii de Sud si singurul vapor care pleaca spre Argentina are ruta din Lisabona.Numai soarta m-a facut sa stau langa acest barbat.in acest tren.in acest moment al vietii lui.Il cunosc din vedere ,lucrand in aceasi Catedra la universitatea de Medicina din Paris.Era un profesor talentat ce isi dedicase viata studiului si intelegerii corpului uman .In ultima perioada se zvonea ca isi petrecea tot mai mult timp in localurile ilegale in care se consuma opiu dar cine stie ce sa mai creada in aceste vremuri.Iubita lui era prima soprana a operei parisiene ,si in ultimul an se logodisera.Viata lui paruse tot timpul chiar si pentru colegii si prietenii sai o balanta a daruirii si a nepasarii .Iubea cu pasiune in aceasi masura stiinta si desfraul iar gurile rele nu puteau decat presupune cum a ajuns un om ca aceasta in prezenta primei soprane ,daramite partenerul de alcov .Dar de ce atat de multe judecati despre un om care isi puse viata in slujba cunoasterii ??Voi incerca sa adorm mai curand incat urmeaza un drum lung si plictisitor.

7.Am luat nastere de curand .Sunt un bec si am fost creat de Thomas Edison.Nu neaparat eu cat primul  model.Eu sunt unul imbunatatit.De pe linia de productie am fost ambalat intr-o cutie ,impachetat si pus in cala unui vapor.De acolo mi-am gasit drumul peste ocean ,zdruncinat dintr-o parte in alta ,norocos sa nu am soarta vecinilor mei de a fi facut tandari si ajuns teafar la Lisabona.Drumul meu a continuat in vagonul 21 a trenului ce avea ca destinatie Paris.Din gara am fost dus intr-un magazin de utilitati si de acolo cum se spune 'totul e istorie'.Nici nu fusesem pus bine pe raft si am fost cumparat .Nu am putut sa imi dau seama de ce e in jur decat cand am fost conectat la curent pentru prima oara( sunt de calitate indoielnica intradevar incat nu am fost niciodata testat).Suvoiul ce a trecut prin mine mi-a dat o putere herculeana si m-am aprins atat de tare incat micul apartament se lumina ca oraselul de craciun.In jur maldare de carti ,un birou stil ludovic al XIII-lea in colt , o saltea aruncata nemilos in mijlocul camerei si un dulap plin de haine.Fata stapanului puterii ce imi dadea viata sau mi-o lua a fost primul lucru care era nelalocul lui.Se uita la mine cu atata neincredere si mirare incat nu cred ca stia ca eu voi fi martorul uneia din cele mai mari descoperiri din viata sa .Eu i-am dat puterea sa lucreze neincetat ,l-am ghidat in toiul noptii si i-am fost aproape .Lumanarile plang cand vad ca nu isi mai gasesc folosul si stau alungite pe birou.Timpul ca si viata e nemilos.Le-a trecut vremea.Acum am preluat stafeta si e datoria mea sa fiu langa cumparatorul meu si cel care imi da viata la fiecare inserare.Ati putea spune ca am o viata dubla ,neclintita decat datorita timpului,dar sa lasam prostiile si sa ne intoarcem asupra subiectului!Cine a mai auzi un bec care sa filosofeze !!!??