Caprioarele isi gasesc drumul pe poteci de munte ...

Adanc infingi cutitul vorbelor si faptelor ca si cum am fi straini
Ne vedem adanc in suflet si totusi tu acolo iti iei tinta
Vrei sa ma arunci pe culmea gandurilor,unde jos sunt numai stanci ,
Prin glas,fapte si priviri vrei sa ma impingi in haul meu 
locul unde felinarul sufletului tau a facut lumina pentru un moment
Adierea de tristete si nehotarare l-au facut sa taca pe vecie
Subit s-a stins opaitul sufletului tau
Sus pe muntele intunecat ce-au devenit  sufletele noastre ,
Escaladez tacut in bezna neguroasa ,
ma uit ,transpir ,pun  mana  pe farama ce-a ramas
nu ma mai astepti sa-ncerc ,simt cum  sfarmi sub degetele mele piatra ce ma sustinea
fara sprijin am,singur cu   golul ce ma-nconjura.
Plonjez ,sau ma arunci nici nu mai stiu si in ce ar trebui sa fie o eternitate
vad doar imagini ,mii cum imi   zambesc
mai am putin si vin la voi ,
hulpave stanci cu colti de tigru!



P.s am scris o poezie miiicaaaa