Impletitul sufletelor si apropierea lor se regaseste in faurirea unui cos de nuiele !Incepi cu greu ,fiecare pas poate insemna prabusirea ,impletirea dureaza atat de mult ,la un moment dat te incurci si nu sti ce, unde trebuie unit ,te enervezi spui ca trebuie sa il lasi deoparte ,te linistesti , te apuci din nou,te uiti la ce ai construit si la final daca esti norocos te uiti cu admiratie la ce ai nascocit !Toartele sunt identice … noi suntem acele manere atat de simetrice …golul dintre noi trebuie umplut alfel nu am mai avea trebuinta! Numai noi facem sustinerea posibila !intre sufletele noastre tot timpul este un gol ce trebuieste umplut !de cele mai multe ori cu nimicuri dar la un moment dat va veni si acel ceva care sa merite sustinut!As pune in golul acela 2 boabe de fasole …mici……pamantul este fundul cosului si implicit patura sufletelor noastre atat de stearpa pana cand nu este ingrijita …as avea grija sa il ud din cand in cand !sa picur strop cu strop putina apa …si in timp sa creasca incet incet pana ajunge un vrej de fosole! Am multumirea ca am creeat ceva si increderea ca in acel gol dintre noi doi tot timpul se poate naste ceva si inalta atat de sus incat nici nu vreau sa il escaladez sa vad unde poate ajunge !Uneori trebuie sa ne multumim cu privelistea ,povestea urcusului fiind diferita!Mi-as dori sa fiu genul de om care sa fie atat de rational ,dar nu am putut niciodata …
Alexandru, mai bine sincer si adventurier, decat fals si rational ;)
RăspundețiȘtergereSi viata nu o deslusesti la 24 de ani, ca altfel nu ar mai fi nimic interesant.
Asa ca stai, priveste si nu ezita sa cutezi in continuare, cand ti se ofera ocazia, la fel ca pana acum :*
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere