Un climos ratacit

Un climos ratacit
by Marcu

miercuri, 13 octombrie 2010

EU



            Rotocoale de fum se joaca in fata ochilor mei…dansul lor placut  se poarta in jurul focului sufletului meu! defapt tu erai dansul  erai cea care batea din picioare cel mai mult si vorbea cel mai putin! inceptie: unde erai tu atunci? erai nascuta? avusei primul iubit? murisei deja ?
            Fumul ma face sa gandesc neclar! este atat de innecacios ca nu pot sa vad mai departe! te plimbi pe un drum pietruit. Vad un pod, caii si o caleasca! unde esti? de dupa draperii iti vad ochii, nu au culoare, au devenit impersonali. Imi dai impresia ca te uiti la mine dar eu nu sunt aici… iti cade manusa si ia contact cu tarana ...nu mai e nici un pod, caii, caleasca toate dispar ...sunt eu in fata manusii tale, ma aplec , o ridic , o probez si imi dau seama ca marimea e perfecta ...erai tu , sau eram eu cel din caleasca ...incep sa ma pierd suntem unul si acelasi? atat de dulce sa fie viata incat contopirea din viata reala sa nu mai fie un vis ?
            Sunt tu! vad rotocoale ...pe un scaun aplecat deasupra unei scrumiere iti scuturi pipa tacticos in scrumiera in forma de craniu!acelasi om  care l-am cunoscut acum 40 de ani! Aceasi ochi! prin ochi te-am recunoscut! mainile nu mai au aceasi siguranta , tremura , carnea e zbarcita, esti in scaun cu rotile! ma sfredelesti cu privirea . Incerci sa vorbesti dar nu mai ai glas ! iti citesc ochii, imi spui ca iti era dor de mine! dar eu sunt tanara , am pofte , corpul meu imbie la pasiune nu la eroziune! Nu te mai vreau! ma bucurai cand erai tanar dar acum ce faci? doar ma privesti !ADIO
            Din nou eu! Ne-am nascut in aceasi zi, din acelasi pantec ,in acelasi culcus! am copilarit, am ras, ne-am jucat, am invatat, am facut dragoste ,am abuzat, am plans iarasi, ai plecat, te-ai intors, ti-am scris , mi-ai zambit …..cum se face ca tu esti atat de tanara si eu atat de batran! nu sunt mai vicios si nici mai integru am fost la fel! intr-un  univers paralel  as intelege dar aici dintr-un scaun cu rotile nu mai pot face nimic! am imbatranit , procesul ireversibil nu m-a crutat si ma uit la tine plangand !carui diavol ti-ai vandut sufletul: mephisto, Lucifer, nosferatu, hades ……..?NU
             Mi-ai vandut sufletul mie! eu imbatranesc pentru amandoi! te-ai jucat cu mine si acum eu trag ponoasele, esti la fel de frumoasa dar te-as sugruma ! te urasc! as vrea ultima suflare sa iti fie pricinuita de mainile mele si ultimul sarut sa imi dea inapoi tot ce mi-ai luat !tineretea !atat de mult te-am iubit!! cine suntem noi? ce am ajuns?
            Ca sa imi dau seam ce am ajuns trebuie sa incep cu ceea ce am fost! am fost un tanar indragostit de viata , de sufletele oamenilor din jurul meu , de aerul pe care il respiram de tot ce ma inconjura la momentul respectiv. Viata parea un ghem de ata ce se desfarusa atat de greoi incat puteam spune ca timpul sta in loc . Pasii pe care ii faceam  imi pareau ca ma duc tot timpul in acelasi loc, acea camera plina de culoare si veselie, picturi surprarealiste ma inconjurau si totul parea un univers atat de diferit fata de ce traiesc acum incat nu imi dau seama de realitate si fantezie! Scrumiera de langa mine emana un miros atat de gretos incat stomacul mi se intoarce pe dos dar nu ma pot urni sa o golesc! intind mana dupa inca o tigara, o aprind, si imi fixez ochi pe un punct fix de pe tavan !acolo vad cum danseaza mustele la muzica filamentului! In loc sa ma concentrez pe ce am de facut prefer sa prefatez dansul lor , sa fiu un spectator la miscarile lor dezordonate si sa imi inchipui ce ar fi daca as putea sa iau parte la acest festival  .Pe atunci puteam sa umblu liber , sa visez liber, sa respir si sa actionez singur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu