O lacrima

Ati plans in adevaratul sens al cuvantului?ati plans farafalsitate?fara frica ca va vede cineva ?ati suferit atat de tare incat sa fiti dispus sa dispareti din univers prin prisma lacrimilor care curg alene pe obraz?v-ati bucurat vreodata de lacrimile cuiva?ati simtit lacrimile cuprinzand durerea  si eliberand restul?va puteti imagina o lacrima in care sa va inecati?te agiti sa iesi la suprafata dar nu poti ?la inceput credeai ca te scalzi dar pana la urma a devenit mai mult decat te asteptai si te ia valul?DA!exista si valuri  in lacrimi pe care am incercat sa alerg ,sa dansez ,sa ma dezlantuiesc dar pana la urma m-au cuprins !incerc mai multe vieti poate am noroc dar de fiecare data ajung in acelasi moment !Fatidic si sec in care nu mai am aer.Am avut nevoie de ajutor !Odata ...acum nu mai am nevoie decat de mai mult timp.Sa incerc ,sa incerc ,sa incerc....

O viata,noua momente (b)

 

6.            Ma numesc Yao Ming si am ajuns in Franta cu 20 de ani in urma.Am calatori 2 luni sa ajung din Gouanzho,China pana in Orasul Luminilor.Tot drumul ingramadit ,fara mijloace sanitare ,mancare proasta si mai important fara nici un refugiu de marea de oameni ce ma inconjura.Acolo ,singur in coltul meu mi-am facut zeci ,sute , mii de idei despre cum va arata noua mea viata .Ma gandeam ca voi lucra cativa ani pana imi voi putea deschide un magazin de esente chinezesti ,in timp sa imi aduc familia numeroasa aici sa punem bazele unei afaceri mai mari si mai prospere.Toate au fost planuri zadarnice incat nici unul nu s-a transformat in realitate.Abandonat in Paris ,pe cheiul Senei a trebuit pornesc alaturi de sutele de imigranti catre zonele marginase a orasului unde ce ma astepta a fost opusul frumoaselor edificii ce nici nu apucasem sa le vad: crima ,furt ,violuri ,droguri.Curtea Miracolelor a fost prima si singura mea casa de cand devenisem un asa zis cetatean al Parisului.Inafara de oamenii care m-au fugarit de cand am coborat din cala neagra a vasului nimeni nu a incercat sa ma legitimeze. Traiam intr-o zona in care politistii nu umblau dupa lasarea noptii si noile instalatii luminoase erau furate zilnic de sutele de parizieni sau imigranti care nu aveau o bucata de paine sa le tina de foame.Vazand ca situatia este potrivnica intrarii mele sub legalitate am hotarat sa fac singurul lucru la care ma pricepeam.Trafic :influenta ,mici bijuterii furate ,tablouri carti vechi,bibelouri...totul ca sa imi ofere un trai decent .Niciodata nu spusesem ca sunt cinstit dar cum alta cale catre visul meu nu se arata am decis sa urmez spusele unui italian care le auzisem strigata in gura mare de un partizan al egalitatii in piata Mirabeu: Scopul scuza mijloacele .Inarmat cu propaganda si cu toate alifiile cu care am fost uns de haznele vietii am hotarat ca cel mai simplu mod de a castiga banii era sa imi deschid un salon de opiu.Aici mintile stralucite si cele mai putin stralucite isi puteau gasi relaxarea din cotidian si deschiderea mintii catre o lume a viselor, unde cele mai grave nenorociri isi puteau gasi alinarea.Pana la urma daca toti care imi treceau pragul usii imi spuneau ca le aduc fericire in suflet eu de ce sa nu ii cred ?Asa ca zi de zi treceam prin labirintul de paturi special pregatite cu pipa ,sticla de absint si un mar verificand starea oamenilor si iar celor care puteau fi coerenti le ascultam visurile si pasurile!Devenisem un doctor al sufletelor pierdute si un incubator de idei pentru cei care gaseau in transcendenta mistica oferita de acest extract din mac, ideile cele mai nastrusnice.Atunci l-am vazut prima si ultima oara pe acest om sau mai bine zis i-am citit ochii .Aveau,in ciuda starii sale avansate de halucinatie o claritate incredibila.Mai vazusem aceasi culoare dar in intinsul ocean ce il strabatusem.Ceva de o liniste profunda ,care te imbie la amintiri frumose.Cu toate astea cred ca sufletul sau era departe de aceasta stare.Inafara ochilor ce iti ofereau liniste ,chipul ii parea schimonosit de durere si regret.Lacrimile erau insirate pe amandoi obrajii si curgeau necontenit ca un suvoi de munte .

            L-am privit curios asteptand o reactie verbala care nu a venit .Doar s-a intors pe partea celalta , a intins mana spre pipa ,si apoi...

O viata,noua momente

 

Ploaia de seara in paris e ceva atat de banal incat lumea nici nu se mai fereste de ea.O imbratiseaza ,face parte din peisaj si din viata de zi cu zi a tuturor parisienilor.Din fericire sau din pacate pentru unele din personajele noastre va fi ultima zi in paris si doar ploaia prin martorii ei ,picaturile mici ce ne inconjoara va fi martora la scena ce urmeaza :

Pe unul din peroanele garii de nord din Paris un controlor de bilete isi verifica ceasul de buzunar cu atentie.Uzat si neingrijit ,inca arata ora exacta si indica inca 9 minute pana la plecare trenului cu destinatia Lisabona.

9.Din primul vagon un barbat in jur de 30 de ani se da jos si se uita si el nerabdor la ceas.Are o privere de fugar ,miscari bezmetice ,aproape incontrolabile .Tremurul din el da impresia unei lupte launtrice data cu forte nebanuite .Controlorul apuca sa se indrepte inspre el , dar ochii aceaia de culoarea merelor toscane il inspaimanta de la distanta si hotaraste sa il lase sa-si verse naduful singur atat timp cat nu face rau pasagerilor.

8.Ma numesc Pierrot si sunt pasager in trenul de 19:30 cu destinatia lisabona .Mi-am luat bilet la clasa I intru-cat e prima oara cand merg cu trenul si vreau sa calatoresc in cele mai bune conditii.De cand inventia lui Stephenson a uimit lumea nu am avut niciodata sansa sa folosesc acest mijloc de transport.Visez la aceasta calatorie de 20 de ani.Atat timp mi-a luat sa strang destui bani sa incep o viata noua,departe de Paris . Ultimii ani au fost atat de nebuni cu toate ghilotinarile,executiile sumare ,desproprierile incat ce odata a fost considerat inima europei acum a devenit un oras al terorii.Vazand ca situatia nu da semne de a se imbunatati am hotarat sa plec in tinuturile calduroase ale Americii de Sud si singurul vapor care pleaca spre Argentina are ruta din Lisabona.Numai soarta m-a facut sa stau langa acest barbat.in acest tren.in acest moment al vietii lui.Il cunosc din vedere ,lucrand in aceasi Catedra la universitatea de Medicina din Paris.Era un profesor talentat ce isi dedicase viata studiului si intelegerii corpului uman .In ultima perioada se zvonea ca isi petrecea tot mai mult timp in localurile ilegale in care se consuma opiu dar cine stie ce sa mai creada in aceste vremuri.Iubita lui era prima soprana a operei parisiene ,si in ultimul an se logodisera.Viata lui paruse tot timpul chiar si pentru colegii si prietenii sai o balanta a daruirii si a nepasarii .Iubea cu pasiune in aceasi masura stiinta si desfraul iar gurile rele nu puteau decat presupune cum a ajuns un om ca aceasta in prezenta primei soprane ,daramite partenerul de alcov .Dar de ce atat de multe judecati despre un om care isi puse viata in slujba cunoasterii ??Voi incerca sa adorm mai curand incat urmeaza un drum lung si plictisitor.

7.Am luat nastere de curand .Sunt un bec si am fost creat de Thomas Edison.Nu neaparat eu cat primul  model.Eu sunt unul imbunatatit.De pe linia de productie am fost ambalat intr-o cutie ,impachetat si pus in cala unui vapor.De acolo mi-am gasit drumul peste ocean ,zdruncinat dintr-o parte in alta ,norocos sa nu am soarta vecinilor mei de a fi facut tandari si ajuns teafar la Lisabona.Drumul meu a continuat in vagonul 21 a trenului ce avea ca destinatie Paris.Din gara am fost dus intr-un magazin de utilitati si de acolo cum se spune 'totul e istorie'.Nici nu fusesem pus bine pe raft si am fost cumparat .Nu am putut sa imi dau seama de ce e in jur decat cand am fost conectat la curent pentru prima oara( sunt de calitate indoielnica intradevar incat nu am fost niciodata testat).Suvoiul ce a trecut prin mine mi-a dat o putere herculeana si m-am aprins atat de tare incat micul apartament se lumina ca oraselul de craciun.In jur maldare de carti ,un birou stil ludovic al XIII-lea in colt , o saltea aruncata nemilos in mijlocul camerei si un dulap plin de haine.Fata stapanului puterii ce imi dadea viata sau mi-o lua a fost primul lucru care era nelalocul lui.Se uita la mine cu atata neincredere si mirare incat nu cred ca stia ca eu voi fi martorul uneia din cele mai mari descoperiri din viata sa .Eu i-am dat puterea sa lucreze neincetat ,l-am ghidat in toiul noptii si i-am fost aproape .Lumanarile plang cand vad ca nu isi mai gasesc folosul si stau alungite pe birou.Timpul ca si viata e nemilos.Le-a trecut vremea.Acum am preluat stafeta si e datoria mea sa fiu langa cumparatorul meu si cel care imi da viata la fiecare inserare.Ati putea spune ca am o viata dubla ,neclintita decat datorita timpului,dar sa lasam prostiile si sa ne intoarcem asupra subiectului!Cine a mai auzi un bec care sa filosofeze !!!??

Un caine de curte veche

       Cu mult timp in urma m-am gandit sa imi iau un caine...Ca tot omul nu stiam ce rasa,ce culoare ,ce marime!Asa ca stand pe ganduri am asteptat sa vina el la mine.intr-un final cu boticu in pamant ,coada intre picioare temator a venit el singurel.Bineinteles nu am putut sa il las pe drumuri asa ca  l-am adapostit , i-am dat sa manance ,si de facut exercitii  in fiecare zi .Simtind ca a primit incredere a inceput sa fie un catelus atat  de cuminte incat in fiecare zi venea la mine sa il mangai ,dadea din coada si imi cerea tot mai multe lucruri de facut!Simtind cat de calduta e viata s-a implicat si mai mult in activitatile mele de zi cu zi .nu mai aveam timp si de el asa ca i-am dat drumu prin curte !
       Incet s-a acomodat si cu banuita calitate a unei slugi a inceput sa scormoneasca tot prin jur si a aflat ce aveam in curte..Mama da cate secrete aveam si le-a gasit pe toate..Cu coada in sus ,latrand de veselie imi aducea cuminte tot in boticul mic.Suparate celelalte animale din curte s-au plictisit si au ramas nefericite.Toata placerea  s-a dus din cauza cainelui cel mic.imi dau seama ca i-am dat drumul special pentru asta si acum a stricat confortul.Ce pacat..tare imi place sa il mai dragalesc.Si-a pus toate animalele in cap si acum face pe durul cu toata lumea!!ce sa-i fac?il trimit in alta tara!!pardon curte sa stea cumintel!Ma iubeste atat de tare incat latra si imi spune cat de mult il doare ca nu mai e printre animalutele lui !sa-l aduc inapoi sau sa il las acolo?

P.S cred ca o sa il impusc

Am deschis usa unui workshop de creatie literara si am gasit o lume fantasy in care totul avea culoare si sens.M-am regasit si incerc sa ma hranesc din ce am gasit acolo in fiecare zi .Resursele inca imi ajung dar cine stie pentru cat timp.Trebuie sa gasesc alta sursa de spirit ...Sunt in Limbo

Tribut

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".

      Poezia nu imi apartine ..e creatia maestrului Adrian Paunescu pe patul de spital.

Stele

            X ridica ochii din monitorul prafuit si arunca o privirea camerei de camin.Haine aruncate de-a valma ,sticle de suc  aruncate cu nonsalanta pe jos ,mucurile de tigara la fel ,caserole de mancare care  faceau piramida pana aproape de tavan erau tot ce  il inconjurau pe acest tanar . becul ce cu greutate ilumina spatiul ingust in care traia acest suflet tormentat scotea un sunet bazait care il secase de viata.Intoarse ochi spre monitor si realiza ca in ultimele 20 de ore nu se ridicase de pe scaun.Mizeria din jurul sau nu il incomoda  .Fisierul pe care se pregatea  sa il salveze statea marturie la tortura pe care o exercitase asupra sa cu buna stiinta.Toate temerile sale se adeverisera si nu mai era cale de intoarcere.Tacticos scoase din pachetul de Marlboro de pe masa ultima tigara ,o puse langa el ,mototoli pachetul si il arunca pe jos .Aprinse tigara cu un chibrit si se intoarse spre oglinda uriasa ce statea sprijinita de dulap.Vedea ce vedeau toti : un tanar sters ..ochii mici hulpavi odata de cunostinte acum vedeau lumea din spatele unor ochelari ce il incomodau cu fiecare miscare a fetei.Barba ii umbrea si ultimele franturi de  frumusete ale  ,obrajii odata atat de imbujorati acum transformati intr-un  galben stacojiu.Corpul nu ii era impresionant,se putea pierde prin multimi fara a fi recunoscut ,nu iesea in evident a cu nimic ,cum se intamplase de fapt cu orice lucru din viata lui.Isi amintea ca atunci cand era in scoala generala pana si profesorii il poreclisera Umbra.Aducea un aer de tristete oriunde pasea,sala de clasa se oprea pentru un moment din forfota uitandu-se atent la el..30 de perechi de ochi atenti  il urmareau cum se aseza in prima banca si cum se intoarce cu spatele pana se pornea un mic haos in sala de clasa a liceului Sf Mircea din Constanta .Atat insemna el, un moment de tacere in largul oceanului de rasete si prostii ce ii caracterizau colegii de clasa.Nu s-a putut apropia niciodata de ei cu toate ca a incercat.La un moment in clasa a 10 –a, pe ascuns lasa in fiecare zi in banca unei colege un trandafir cu un biletel.Pana la urma  s-a aflat si a fost rasul unui liceu intreg.Fetele ii spuneau Florarul si baietii Gingasul.Cum , in cls a 10-a mai era momentul de flori si mesaje dulci cand el nu tinuse o fata de mana ,la petreceri se ghemuia intrun colt si privea multimea bezmetica in mintea lui ca un dans al depravarii..s-a distantat de tot

                Dupa un bacalaureat de isprava si o admitere la facultatea Politehnica din Bucuresti  se muta la Bucuresti sperand sa gaseasca un colectiv deschis ,de care sa se apropie sa poate fi si el inclus intr-un grup.Din pacate nu a fost asa…Ajunsese in anul 3 si colegii de camera preferau sa stea oriunde numai in preajma lui nu ,colegii de grupa se fereau sa pice in banca cu el ,basca si profesorii tresareau cand ii simteau privirea .Asta fusese problema ,toata viata ..Ochii sai mici ,aproape negrii de o intunecime diavoleasca,incadrati in ochelarii uriasi  dadeau impresia unui belzebut uman si  indepartasera pe  oricine de el.Daca ar fi putut si i-ar fi scos si atarna de gat ca un colier si orb fiind sa fie printre oameni,daca nu unul ca ei Filtrul tigarii ii arsese varful degetelor si il trezisera la realitate.Arunca mucul pe jos ,se duse spre baie si din sertarul chiuvetei scoase o tigara de rezerva.Pentru zile rele.Din fiecare pachet care si-l cumpara  isi dosea o tigara sa aiba la timpul potrivit care simtii ca a venit.Se intoarse pe scaun,o aprinse si privii pozele de pe biroul sau.Erau trei : mamal ,tata si sora sa .Destinul tragic care ii urmarise pasii in tot ce facuse si nu il slabise deloc din stransoarea sa ii lovi si familia de-a lungul timpului.Familia care o avuse la un moment dat.Tatal sau ,un barbat  falnic,neam de lipovean lucrase ca marinar pe barja ‘’Maria Doamna’’ pana la accidentul stupid care ii taiase ata vietii.Un coleg uitase  caldura deschisa in sala motoarelor in cursul diminetii ,acesta adormise langa vatrai si nu s-a mai trezit niciodata.Un final atat de sec pentru omul care tinuse in spate o familie  atatia ani,niciodata plangandu-se de nimic  tot timpul plecat pe mari si tari pentru casa sa .La putin timp dupa plecarea sa la facultate mama sa isi dadu duhul,cauza decesului a  fost un atac cerebral ,sinonim pentru cei care o cunosteau cu moartea durerii.Se iubisera atat de mult parintii lui incat nu au vrut sa stea despratiti mult.Dupa ce marea ii tinea la distanta cateva luni pe an au hotarat sa plece impreuna macar in pamant sa stea aproape unul de altul.ultima mana de pamant de pe mormintele lor el  o aruncase .Pleca din cimirul intunecat cu sora lui de mana realizand ca lasa in urma creatorii sai.Murisera amandoi si legatura sa cu trecutul a fost taiata brutal de catre soarta.Poate Roxana era prea mica sa inteleaga dar el acum avea datoria sa fie capul familiei.

Trecusera 2 ani de atunci si Roxana era in clasa a 12-a.Cu greu el isi putu continua studiile ,din bursa sa trimitand bani pentru pregatirile fetei,restul cheltuielilor fiind acoperite de biserica catolica.La sfarsitul bacalaureatului spera sa se mute impreuna cu ea intrun apartament si sa se puna pe picioare.Pana la urma sora sa fusese cea care il intelesese toata viata,il asculta cu drag si atunci cand avea nevoie cel mai mult ii mangaia sufletul cu vorbe alese.Si de planul acesta se alese praful …Sora sa il telefona cu o zi inainte de venirea la bucuresti sa ii spuna ca pleaca in America cu iubitul ei .Motivul –banii si un viitor mai roz.Adevarul-copila asta niciodata nu reusise sa se integreze in bucuresti ,viata agitat,lumea atat de apriga .Destinul ei era sa plece ,ii fusese sortit de la inceput.Acolo isi va gasi un capati ,la un moment dat isi va intemeia o familie si poate ,poate in cativa ani se va duce dupa ea.O intelegea.Dis de dimineata luase trenul,din gara un taxi si ajuns la aeroport o cauta din priviri.Era pe un scaun astepta cuminte imbarcarea cu vlad langa ea .Un baiat bun in fond,de ce sa nu plece impreuna .??Tare si-ar fi dorit si el un sufletel langa el..Cine stie daca va gasi vreodata.?O imbratisa cu putere si ii spuse la ureche:nu ma uita !apoi cu lacrimile siroindui obrajii se retrase ,intra in primul bar si isi comanda un coniac.

                Din nou tigara i se termina printre degete si cu un dezgust final o arunca in maldarul de pe jos.Incet isi scoase haina de pe el,o aseza pe marginea scaunului deschise usa camerei ,iesi pe hol si imbujorat parca de aerul aparent curat urca incet scarile caminului.La etajul 7  deschise chepengul acoperisului si urca scara de incendiu cerul instelat fiind primirea lui pe acoperis .Minunat se uita la stele si incerca un simplu exercitiu de numaratoare.La a 4 stea se opri intrucat pe cerul sufletului sau atatea stele se aflasera la un moment dat.A ramas una si cea mai neimportanta .A lui.cea mai putin stralucitoare.Nimeni nu dorise vreodata sa o cerceteze,sa isi asume descoperirea frumusetii si bunatatii de care putea sa dea dovada.

Fara sa is idea seama pasii il dusera pana la marginea acoperisului.Mai privi odata cerul bogat si Inchizand ochii cu o forta nebanuita se arunca in gol cu mana intinsa sperand pentru o secunda sa prinda o stea …….

Un baiat

             Un baiat pe nume George R R Martin s-a apucat la inceputul anilor 80 din pasiunea pentru J R R Tolkien sa puna pe hartie propra lui idee despre ce este o poveste fantasy !30 de ani mai tarziu ,cateva milioane de carti vandute si placerea de a fi lasat publicului larg una din cele mai interesante si captivante carti din sec XX ma gandesc ca ar fi frumos sa ii fac putina reclama pentru putinii :)) de aici poate ajunge si pe plaiurile noastre!

               Seria se intituleaza ''A Song of Ice and Fire'' ,are prea muuulte ploturi sa le scriu eu aici asa ca puneti-va pe citit mai repede.In ziua cand am prins la mana prima carte  m-am transformat intr-o pagina si m-am asezat si eu in poveste.Dupa  6 ore am ridicat ochii din carte si uitandu-ma in jur mi-am dat seama pentru prima oara ca nu vreau sa traiesc in viata reala :))Apucati-va cat mai repde si astept pareri.
               Se gasesc de cumparat la libraria Nautilus din zona Victoriei ,contact si va povestesc eu totttttt....Spor la citit

Incerc sa scap din lanturile  ce mi-au fost destinate inca de la bun inceput !Pentru tine am indurat tot ce  a  fost de indurat si acum din temnita care ma inconjoara nici stropul de lumina ce curge lin prin gratiile inalte nu imi mai trezesc  pofta de viata.Simt cum se scurge viata prin mine pana voi ramane o fantoma .Tipetele mele inbufnate nu trezesc la viata nici micile gaze ce isi deseneaza formele pe nisipul ce imi e si pat ,toaleta  si sursa de sanatate mentala.Atat timp cat pot sa desenez pe el tot ce imi doresc  atat timp cat degetele mele se coreleaza cu mintea si pot asterne ce imi doresc simt ca mai am  o scapare.

Formele ma chinuie si in acelasi timp imi ofera alinarea de care am nevoie ..imi trezesc la viata imaginatia ce odata ma facea atat de liber.Delirez,sangele inchegat imi brazdeaza corpul deja tarcat de urmele nisipului.Trebuie sa ma suport ca o bestie ,sunt redus la a fi un un detinut al imaginatei mele sangeroase al cavernei   !Somnul nu imi aduce decat cosmaruri care zi de zi devin mai intense.Cand ma trezesc ,transpiratia imi umezeste buzele ,corpul freamata inutil.Scaparea nu va veni prin neputinta si frica mea de vise.Vine numai din interior  .Aud pasarile cerului cum croncane langa gratii si de cele mai multe ori imi ofera o privire mirata si pleaca mai departe.Zboara…Vin alaturi de tine in curand

Simt cum tu nu mai esti langa mine si asta imi da putere sa sper .Vraja ta s-a oprit brusc si acum privesc lanturile ce ma tin incatusat in aceasta inchisoare a viselor.Va veni ziua in care eliberat fiind, cu dispret voi intoarce capul si voi privi aceasta inchisoare drept un test .Pana atunci pot doar sa sper.

                Deschid ochii si vad 2 stele cazatoare ,o sticla de apa neterminata si o tigara fumegand in scrumiera.Sunt treaz si liber…Adio vis nefericit ! Am izbandit!.

Cantecucituri

Pentru pasionati ...o piesa de drag

Cantec de Lebada..

Coboram pe un curcubeu de vise si fantezii toate colorate in culori vii si deschise.Visam la ce e mai frumos cu ochii deschisi ,simtim caldura viselor noastre ,ne infasuram in ele ca un cocon si speram ca atunci cand  ne vom elibera din ele ne vom inalta precum fluturii sa coloram vazduhul cu aripile noastre.
                As vrea sa fiu un fluture …sa zbor..alaturi de tine..pana penajul nostru da stralucire cerului!Poate in timp ,vom da un exemplu si ni se vor alatura si alti !incet devenim o multime si lumea ne admira ,cat e soare stralucim.Alaturi dam culoare cerului singuri suntem ignorati .Se uita lumea la noi precum la un tablou miscator.Formele noastre trezesc zambetul si fericirea chiar si pe buzele celui mai necajit suflet.Rolul nostru e sa bucuram ,sa oferim trairi frumoase si cand ne asezam pe o creanga sa ne tragem sufletul sa se inchida cortina.Ma plimb si zbor singur!!Perechea mea de aripi a obosit si nu mai are putere!Ma uit la restul cum coloreaza cerul si nu mai am putere sa ajung la ei .Intotdeauna asa se intampla.Se lasa intunericul si trebuie sa imi fac putere pentru un ultim zbor… sa ajung la tine

Enigmatica Prefata

Take Sick Boy, for instance.
He came off junk at the same time as me.
Not because he wanted to, you understand,
but just to annoy me
. Just to show me how easily he could do it.
Thereby, downgrading my own struggle.
Sneaky fucker, don't you think?

 ....Cred ca in toti din noi se gaseste un Sick Boy mai mic care sta pe un scaunel bine mersi in encefal si astepta sa dea startul la un concurs de genul asta!de cate ori nu ne-am gandit toti ca am putea face mai bine ceva (  chiar si un CACAT ) decat  ce isi propusese cel de langa noi !doar asa de treacatul vremii sau sa vedem care e mai bun!bunul asta ...tare ne mananca pe toti:) imi si imaginez 2 maimute care se chinuie sa vada care deschide banana mai usor :))

Caprioarele isi gasesc drumul pe poteci de munte ...

Adanc infingi cutitul vorbelor si faptelor ca si cum am fi straini
Ne vedem adanc in suflet si totusi tu acolo iti iei tinta
Vrei sa ma arunci pe culmea gandurilor,unde jos sunt numai stanci ,
Prin glas,fapte si priviri vrei sa ma impingi in haul meu 
locul unde felinarul sufletului tau a facut lumina pentru un moment
Adierea de tristete si nehotarare l-au facut sa taca pe vecie
Subit s-a stins opaitul sufletului tau
Sus pe muntele intunecat ce-au devenit  sufletele noastre ,
Escaladez tacut in bezna neguroasa ,
ma uit ,transpir ,pun  mana  pe farama ce-a ramas
nu ma mai astepti sa-ncerc ,simt cum  sfarmi sub degetele mele piatra ce ma sustinea
fara sprijin am,singur cu   golul ce ma-nconjura.
Plonjez ,sau ma arunci nici nu mai stiu si in ce ar trebui sa fie o eternitate
vad doar imagini ,mii cum imi   zambesc
mai am putin si vin la voi ,
hulpave stanci cu colti de tigru!



P.s am scris o poezie miiicaaaa

Cutezatorul

Impletitul sufletelor si apropierea lor  se regaseste in  faurirea unui cos de nuiele !Incepi cu greu ,fiecare pas poate insemna prabusirea ,impletirea dureaza atat de mult ,la un moment dat te incurci si nu sti ce, unde trebuie unit ,te enervezi spui ca trebuie sa il lasi deoparte ,te linistesti , te apuci din nou,te uiti la  ce ai construit  si la final daca esti norocos te uiti cu admiratie la ce ai nascocit  !Toartele sunt identice … noi suntem acele manere atat de simetrice …golul dintre noi trebuie umplut alfel nu am mai avea trebuinta!  Numai  noi facem sustinerea posibila !intre sufletele noastre tot timpul este un gol ce trebuieste umplut !de cele mai multe ori cu nimicuri dar la un moment dat va veni si acel ceva care sa merite sustinut!As pune in golul acela 2 boabe de fasole  …mici……pamantul este fundul cosului si implicit patura sufletelor noastre atat de stearpa pana cand nu este ingrijita   …as avea grija sa il ud din cand in cand  !sa picur strop cu strop putina apa   …si in timp  sa creasca  incet incet pana ajunge un vrej de fosole! Am multumirea ca am creeat ceva si increderea ca in acel gol dintre noi doi tot timpul se poate naste ceva si inalta atat de sus incat nici  nu vreau sa il escaladez  sa vad unde poate ajunge !Uneori trebuie sa ne multumim cu privelistea ,povestea urcusului fiind  diferita!Mi-as dori sa fiu genul de om care sa fie atat de rational ,dar nu am putut niciodata …

Rise and rise again until lion become lambs 

24 h

Primul post pentru cine a citit am vrut sa fie un soc .Nu unul scurt dar sa fie o trezire la viata a cine sunt eu ,a ce se asteapta de la mine si a ceea ce pot sa fac in continuare cu acest blog  de acum o iau pe un drum drept .presarat sper cu cat mai multe comentarii ,sugestii si tot ce va trece prin cap ...Pana la urmatoarea postarea mai iesita din comun sper sa va multumesc cu ce nazbatii imi mai trec prin cap!Nu prea am inspiratie astazi ,sunt cu behind-ul  pe un scaun in masina de vreo 16(frica Familiei Clima de avion va deveni epocala ) ore si deja simt ca explodez.!am trecut prin atatea gropi de zici ca suntem dupa razboi si am auzit prin statia satanei atatea comentarii de genul: mersi colegu,sa traiasca basca ,hai colegu mai cu talent,sa moara masa betiva incat daca trec granita ma dau jos sa pup pamantu pagan…P.s destinatia finala e Viena revin cu POZE multe sper  .. mai pe parcurs dupa ce ajungeti sa imi cunoasteti cuvintele o sa ne cunoastem mai bine  …Pentru putinele persone care citesc si pentru cele care se apuca  un weekend cat mai placut cu cat mai multe peripetii si astept sa vad in ce oite mioritice  mai intra lupu perioada asta.

P.s Vad ca oriunde m-as ascunde de ce fug tot nu scap

EU

            Rotocoale de fum se joaca in fata ochilor mei…dansul lor placut  se poarta in jurul focului sufletului meu! defapt tu erai dansul  erai cea care batea din picioare cel mai mult si vorbea cel mai putin! inceptie: unde erai tu atunci? erai nascuta? avusei primul iubit? murisei deja ?

            Fumul ma face sa gandesc neclar! este atat de innecacios ca nu pot sa vad mai departe! te plimbi pe un drum pietruit. Vad un pod, caii si o caleasca! unde esti? de dupa draperii iti vad ochii, nu au culoare, au devenit impersonali. Imi dai impresia ca te uiti la mine dar eu nu sunt aici… iti cade manusa si ia contact cu tarana ...nu mai e nici un pod, caii, caleasca toate dispar ...sunt eu in fata manusii tale, ma aplec , o ridic , o probez si imi dau seama ca marimea e perfecta ...erai tu , sau eram eu cel din caleasca ...incep sa ma pierd suntem unul si acelasi? atat de dulce sa fie viata incat contopirea din viata reala sa nu mai fie un vis ?

            Sunt tu! vad rotocoale ...pe un scaun aplecat deasupra unei scrumiere iti scuturi pipa tacticos in scrumiera in forma de craniu!acelasi om  care l-am cunoscut acum 40 de ani! Aceasi ochi! prin ochi te-am recunoscut! mainile nu mai au aceasi siguranta , tremura , carnea e zbarcita, esti in scaun cu rotile! ma sfredelesti cu privirea . Incerci sa vorbesti dar nu mai ai glas ! iti citesc ochii, imi spui ca iti era dor de mine! dar eu sunt tanara , am pofte , corpul meu imbie la pasiune nu la eroziune! Nu te mai vreau! ma bucurai cand erai tanar dar acum ce faci? doar ma privesti !ADIO

            Din nou eu! Ne-am nascut in aceasi zi, din acelasi pantec ,in acelasi culcus! am copilarit, am ras, ne-am jucat, am invatat, am facut dragoste ,am abuzat, am plans iarasi, ai plecat, te-ai intors, ti-am scris , mi-ai zambit …..cum se face ca tu esti atat de tanara si eu atat de batran! nu sunt mai vicios si nici mai integru am fost la fel! intr-un  univers paralel  as intelege dar aici dintr-un scaun cu rotile nu mai pot face nimic! am imbatranit , procesul ireversibil nu m-a crutat si ma uit la tine plangand !carui diavol ti-ai vandut sufletul: mephisto, Lucifer, nosferatu, hades ……..?NU

             Mi-ai vandut sufletul mie! eu imbatranesc pentru amandoi! te-ai jucat cu mine si acum eu trag ponoasele, esti la fel de frumoasa dar te-as sugruma ! te urasc! as vrea ultima suflare sa iti fie pricinuita de mainile mele si ultimul sarut sa imi dea inapoi tot ce mi-ai luat !tineretea !atat de mult te-am iubit!! cine suntem noi? ce am ajuns?

            Ca sa imi dau seam ce am ajuns trebuie sa incep cu ceea ce am fost! am fost un tanar indragostit de viata , de sufletele oamenilor din jurul meu , de aerul pe care il respiram de tot ce ma inconjura la momentul respectiv. Viata parea un ghem de ata ce se desfarusa atat de greoi incat puteam spune ca timpul sta in loc . Pasii pe care ii faceam  imi pareau ca ma duc tot timpul in acelasi loc, acea camera plina de culoare si veselie, picturi surprarealiste ma inconjurau si totul parea un univers atat de diferit fata de ce traiesc acum incat nu imi dau seama de realitate si fantezie! Scrumiera de langa mine emana un miros atat de gretos incat stomacul mi se intoarce pe dos dar nu ma pot urni sa o golesc! intind mana dupa inca o tigara, o aprind, si imi fixez ochi pe un punct fix de pe tavan !acolo vad cum danseaza mustele la muzica filamentului! In loc sa ma concentrez pe ce am de facut prefer sa prefatez dansul lor , sa fiu un spectator la miscarile lor dezordonate si sa imi inchipui ce ar fi daca as putea sa iau parte la acest festival  .Pe atunci puteam sa umblu liber , sa visez liber, sa respir si sa actionez singur.